DESPRE NOI



Mă numesc Ion MICU, sunt inginer silvic și am titlurile ştiiţifice de doctor şi cel de conferenţiar universitar. Menţionez faptul că până la data pensionării mele am fost Conferenţiar al Universităţii TRANSILVANIA din Braşov și am fost titular al cursului (disciplinei) de Etologie generală și cinegetică.

Prin această notă, doresc să vă prezint Fundaţia PROURSUS din Voşlăbeni - Harghita, pe care am înfiinţat-o în anul 1997, cu scopul declarat de a asigura: protecţia ursului, a celorlalte răpitoare din Carpaţi, cât şi a întregii faune cinegetice. După înfiinţare, fundaţia a fost înscrisă în IBA (International Association for Bear Research and Management) din S.U.A. Raţiunea înfiinţării acestei fundaţii, a fost determinată de necesitatea protejării reale şi nu formale a faunei sălbatice din România, şi în mod deosebit a răpitoarelor mari în fruntea cărora se află ursul brun. Întrucăt aceste răpitoare din ţara noastră, constituie una dintre cele mai mari şi mai compacte populaţii naturale ale vieţii sălbatice din Europa, dacă dorim să le menţinem ca atare, este necesar să le acordăm o protecţie specială, competentă, reală, şi nu formală aşa cum din păcate se mai întâmplă de foarte multe ori.

Motivele sunt multiple, dar voi puncta doar trei dintre cele mai importante:

  • - Managementul încă defectuos datorat necunoaşterii suficient de bine a eco-etologiei speciilor în contextual ambiental actual şi a consecinţelor economice şi ecologice pe care acestea le generează atât în ecosistem, cât şi în societate.

  • - Tentaţia foarte mare pe care o prezintă răpitoarele, şi de aici riscul ca ele să fie abuzate, datorită valorii lor ştiinţifice, şi vânătoreşti, determinată de cadrul natural în care aceste specii mai habitează încă în ţara noastră.

  • - Nevoia foarte stringentă de reconciliere a relaţiilor dintre ecologişti şi vânători, întrucât aşa cum sunt ele în prezent nu aduc nimic bun în protecţia reală a faunei cinegetice din România.


Evident, când ne referim la protecţia răpitoarelor nu ne gândim la stimularea înmulţirii lor prin interzicerea totală a vânătorii, ci doar la o recoltare controlată prin atribuirea anuală a unor cote de extragere funcţie de efectivele pe care le înregistrează, cât şi de raportul dintre numărul acestora şi cel al altor specii de vânat nerăpitor ce constituie baza lor trofică. Cu alte cuvinte aşa zisa ,,combatere a răpitoarelor” efectuată din motive foarte bine întemeiate în perioada postbelică să devină o acţiune de menţinere a unui echilibru natural corect şi riguros în relaţia pradă-prădător.

Scopul fundaţiei se realizează prin următoarele mijloace:
-  Organizarea de manifestaţii, articole, conferinţe, simpozioane pentru protecţia ursului şi a celorlalte răpitoare din Carpaţi, precum şi a vieţii sălbatice.
-  Asocierea cu alte organizaţii din ţară şi din străinătate.
-  Acordarea de sprijin de specialitate persoanelor fizice şi juridice precum şi organizaţiilor neguvernamentale.
- Efectuarea de intervenţii în vederea gestionării durabile a faunei la organele guvernamentale precum şi la organele de specialitate din sistemul administraţiei publice.
- Efectuarea de cercetări şi investigaţii de specialitate din proprie iniţiativă sau/şi la cererea altor organe şi/sau organisme, inclusiv persoane fizice.
- Acordarea de asistenţă tehnică de specialitate în domeniul gestionării şi managementului faunei sălbatice.

Primul pas ce trebuie făcut pe linia atingerii obiectivelor fundaţiei, este reconcilierea relaţiei dintre ecologişti şi vânători prin eradicarea unui flagel împotriva căruia luptă ambele grupuri de interese. Acest flagel comun poartă numele de braconaj şi el constituie ,, marea corupţie” ce ȋncă mai devastează astăzi fauna cinegetică.

În contextul în care omul prin activitatea lui s-a extins foarte mult, invadând toate culmile şi văile munţilor noştri, încălcând astfel de multe ori cel mai elementar drept al faunei, dreptul la un spaţiu vital și la intimidate, este firesc ca tot el, adică Omul, prin eforturile reunite ale celor ce au priceperea cuvenită şi a celor ce dispun de resurse financiare, să compenseze aceste daune ce pot pune în pericol întreaga creaţie.

În ȋncheiere, ȋmi exprim speranţa că aşa cum legendarul şi biblicul Noe, cu voia lui Dumnezeu şi cu ajutorul corăbiei sale a salvat de la potop viaţa sălbatică, PRO URSUS cu ajutorul implicării şi contribuţiei Dvs. o poate salva de la potopul nefast al presiunilor malefice ale factorilor antropici.



Vă mulţumim şi Vă aşteptăm să veniţi cu noi pentru a salva viaţa sălbatică! Dr.ing. Ion MICU